Când vine vorba de iubire, chiar dacă spui „te iubesc” din toată inima, de fapt nu spui doar „te iubesc aşa cum eşti”, pentru că iubim pe celălalt nu doar „aşa” cum este, ci şi ceea ce poate fi, căci fiecare dintre noi poate fi bun chiar dacă acum este rău, sau poate fi blând chiar dacă acum este aspru sau iute la mânie, fiecare păcătos poate fi iertat de Domnul şi mântuit, oricât ar fi de păcătos, cu condiţia să se pocăiască, să se smerească şi să ceară Domnului iertarea, SĂ VREA şi el să fie iertat, mântuit. Astfel, noi iubim pe cineva pentru ceea ce este de fapt: o fiinţă creată şi iubită de Acelaşi Domn care ne-a creat şi ne iubeşte şi pe noi. Deci, nu doar „te iubesc pentru ceea ce eşti”, adică nu-ţi iubesc inclusiv păcatul, ci „te iubesc pentru ceea ce poţi deveni”, căci „văd” în celălalt posibilitatea îndreptării lui şi pentru asta îl iubesc tot mai mult, cu răbdare şi nădejde în Domnul.
De aceea, atunci când iubeşti, doreşti îndreptarea celui iubit şi te simţi obligat, prin iubire, să participi la aceasta, să-l ajuţi şi este chiar o datorie a creştinului să contribuie, atât prin rugăciune, cât şi prin sfat, la îndreptarea altora. Domnul ne-a iubit pe noi si S-a jertfit pentru mântuirea noastră pe când noi eram păcătoşi („Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea Lui faţă de noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoşi.” – Rom. 5, 8), aceasta este dragostea cea mai mare. Asemenea si Sf. Arhidiacon Ştefan s-a rugat pt vrăjmaşii săi: “Doamne nu le socoti lor păcatul acesta” iar dintre duşmani s-a ridicat marele Pavel.
Preluat de aici
http://florinm.wordpress.com/2010/01/14/2006/
Un comentariu:
Minunat! Şi doar o astfel e iubire schimbă, modelează!
Aşa ne iubeşte şi Dumnezeu...vâzând în noi ce am putea deveni...
Citeam undeva că şi mai mult de atât am putea spune:,,te iubesc, pur şi simplu"...nu ,,pentru că..."...ci fiindcă Însuşi Dumnezeu mi-a turnat iubire curată în suflet pentru tine...
Trimiteți un comentariu