[...]"N-a trecut prea mult timp până a înţeles că tânărul care şi-a unit viaţa cu a ei ascundea, în interiorul lui, nenumărate eu-ri potrivnice. Lupta care se deschidea în faţa ei consta în a uni, într-un tot, caracterul acestui neascultător şi nes¬tatornic tânăr cu liniştea ei interioară, cu blândeţea şi cu delicateţea ei feminină.
Tu ştii bine cât a reuşit. O vedeam în fiecare zi dis-de-dimineaţă stând în colţul ei, cu Biblia şi cu cărţile ei. Îi spunea “ora mea de linişte”, şi astfel am putut să înţeleg că, cumpătarea sufletului ei era răspunsul la dezordinea mea.
Într-o zi, în deznădejdea mea, i-am cerut să mă ducă şi pe mine “la izvorul apelor”. Astfel am învăţat şi eu că rugăciunea este cheia tuturor lucrurilor.
Astăzi, după douăzeci şi cinci de ani de convieţuire, sunt mai mult decât altădată sensibil la emoţia pe care mi-o provoacă prezenţa ei. Când o întâlnesc din întâmplare prin mulţime, simt în mine ecoul unui cântec vesel. Când îi întâlnesc privirea printre oameni este ca şi cum s-ar înălţa în faţa mea un panou cu mesajul pe care-l căutam în acea clipă. Seara, când mă întorc acasă cu maşina, mă abţin să nu accelerez viteza pentru a ajunge mai repede lângă ea. Chiar şi până astăzi, consider că cea mai mare emoţie a zilei este atunci când vine lângă mine, de oriunde s-ar afla, să mă salute cu un sărut tandru şi să-şi strângă, cu un sfânt devotament, trupul ei lângă al meu. Şi, cum privesc atent, înainte la cărarea vieţii noastre, văd un cuplu bătrân ţinându-se de mână şi înaintând spre apus. Simt în sinea mea că sfârşitul va fi mult mai frumos decât începutul.
N-aş putea să-i fac o urare mai frumoasă lui Petre decât aceasta: femeia lui să-l conducă şi pe el, aşa cum a procedat mama ta cu tatăl tău, în singurul loc al comunicării cereşti, acolo unde două vieţi se unesc în treime sfântă…
Aud mulţi sociologi care spun că singura soluţie pentru blocarea divorţurilor care torturează epoca noastră este o legislaţie mai aspră. Ar fi putut să ajute şi aceasta în anumite situaţii, dar răspunsul real la această problemă nu este să facem divorţul cât mai dificil, ci să facem căsnicia aşa cum trebuie să fie. Iar căsnicia trebuie să fie o legătură treimică sfântă între Hristos, soţul tău şi tine, acum şi întotdeauna.
Sus să avem inimile, Tata"
Scrisori Caterinei

2 comentarii:
AM CARTEA; NU AM CITIT-O INCA...DOAR MICI PASAJAE.
TE ASTEPT SI CU ALTE CARTI LA PAGINA 92
O, da! Am citit-o demult! Şi am mai cumpărat vreo 5 şi le-am făcut cadou :)
Trimiteți un comentariu