In timp ce stareta Macaria curata Moastele de pamant, s-a inserat si a inceput sa ploua, astfel ca maica a lasat Moastele intr-o nisa deasupra mormantului si s-a dus sa citeasca Vecernia. Maica se ruga singura in biserica si, deodata, a auzit pasi care veneau dinspre mormant si au ajuns pana la usa bisericii.
Pasii erau puternici si hotarati, ca ai unui barbat viguros. Paralizata de spaima, monahia Macaria nu s-a intors si a auzit un glas spunandu-i: "Pana cand ma vei lasa acolo? Si el, care mi-a pus capul asa ... !"
Dandu-si seama ca cel care s-a apropiat era Sfantul pe care tocmai il descoperise, maica s-a intors si l-a vazut. Sfantul era inalt de statura, cu ochi mici, rotunzi si cu usoare riduri pe la colturi. Barba sa era neagra si putin ondulata. Purta imbracaminte calugareasca si in mana stanga tinea o faclie foarte stralucitoare, iar cu mana sa dreapta binecuvanta.
Maica s-a umplut de bucurie, frica i-a disparut si i-a spus Sfantului: "Iarta-ma, maine, indata ce Dumnezeu va face sa rasara zorii zilei, ma voi ingriji de tine." Sfantul s-a facut imediat nevazut.
Sursa http://sfantul-mare-mucenic-efrem-cel-nou.blogspot.com/2011/01/moastele-sfantului-efrem-cel-nou-nea.html
Sursa http://sfantul-mare-mucenic-efrem-cel-nou.blogspot.com/2011/01/moastele-sfantului-efrem-cel-nou-nea.html

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu